Cristina Bazavan scrie despre cum a documentat şi a scris textul cu Oana Cuzino, coperta numărului de mai. Mai spune şi câte ceva despre cum a fost editată, proces ce nu a avut loc şi cu acest “making of”. Cristina şi-a dorit să rămână fără diacritice şi cu prescurtări, aşa cum îi place ei să scrie şi pe blog.

***

Habar n-am daca si restul lumii crede ca Oana Cuzino e un fel de Maica Tereza - femeia perfecta- dar eu asa am vzt-o. Dupa prima runda de documentare in studiourile Pro Tv, m-am dus la Cristi Lupsa (care mi-a fo editor) cu doua informatii:

1. e perfecta, e enervant de perfecta, toata lumea vorbeste despre ea la superlativ, se poarta impecabil, e impecabila. offf

2. am vzt o faza simpa: cind a iesit din studio, din reflex, si-a redus decolteul incheindu-si cu o mina un nasture de la camasa. Era alta Oana decit cea de la tv.

Am stabilit sa impartim textul in doua: o Oana medic, alta Oana acasa. Nasturele i-a plct si lui Cristi si l-a desemnat drept o deschidere sugestiva. Aveam, deci, linia/ structura.

Mai aveam insa de stabilit directia/ tonul. Cristi mi-a dat exemplu profilul lui Tom Junod despre Angelina Jolie, incercind sa ma convinga sa scriu despre cit de tare ma enerveaza Oana Cuzino pentru ca e perfecta. Ar fi putut fi un text amuzant si o opinie in forta despre o femeie perfecta, descrisa cu invidie de o alta femeie.

N-am avut curaj. Calea cea mai simpla pentru executia aceasta era sa scriu/vorbesc la persoana I si sa analizez lucruri si fapte care tineau de Oana. Dar mie nu-mi place sa fiu in text.

Varianta din revista e cea cu care m-am simtit cel mai confortabil. Textul (cu exceptia paragrafului “nasturele/decolteul”) l-am scris in aprox 18 ore, intr-o singura zi. Reportingul l-am fct in 2 zile, una pentru transmisia in direct a videochatului, alta pentru sedinta de redactie si intilnirea cu fetita si poneiul. Intre ele, un set de intrebari pe mail pentru un background comun de info/verificarea-completarea informatiilor din research, urmat de un interviu de 2 ore, intr-unul din birourile Pro TV. Au fost 2 drafturi cu retusuri pina la varianta finala.

***

Nu scriu liniar, de la inceput la sfirsit. Vad textul ca un puzzle: mai intii asez piesele care sunt cu o margine dreapta pt ca stiu ca acolo se incheie desenul. Adica imi stabilesc inceputul si sfirsitul textului, dar incep sa scriu cu momentele care-mi plac cel mai mult. Asa mi se face pofta de scris si intru in poveste. ( acest paragraf a fost primul fragment scris pentru making of, chiar daca abia aici il cititi).

Partea frumoasa la acest text este ca am fost editata (e primul cover story pe care-l scriu cu supervizarea unui editor si asta m-a disciplinat). Am avut plasa de siguranta si drumul luminat pe strada, dar si obligatia sa respect niste lucruri agreate, sa ma incadrez intr-un tipar prestabilit.

Au fost situatii in care eu descriam ceva imaginindu-mi ca este foarte pe intelesul tuturor, iar Cristi citea incruntat ”ce ai vrut sa spui aici”? Asa a fost cu ceea ce am numit “dunga” din decolteu. Ma refeream la santul dintre sini, Cristi se gindea la o dunga de pe camasa.

Paragraful cu decolteul e preferatul meu, poate si pentru ca in timp ce-l scriam, l-am vizualizat foarte geometric-astronomic. L-am scris in 6 variante, pe parcursul a 4 ore, a doua zi dupa ce fusesem la transmisia videochatului CSID. Mi-a luat ceva timp sa ma prind ca pentru un efect bun, nu Oana trebuie sa fie personajul, ci nasturele. Dar tot nu credeam ca o sa treaca la editare.

Varianta nr 6, inclusa in draftul 1, arata asa:

Pana in clipa aceea, adancitura camasii de matase se termina in punctul cel mai inalt din bolta pe care o formau sanii, un fel de zenit voluptos provocator, dar care nu lasa sa se vada nici macar o dunga in plus. Acolo, la zenit, se aflase lavaliera si toata bolta aceea, evidentiata de o talie de viespe, era exploatata in cadrul de la tv. Pe ecran, imaginea ei fusese decupata la o palma sub sani, in timp ce incadrarea invitatului din studio era la o palma sub nodul de la cravata. Dar la tv nu se vedea nasturele mic, bombat, care-si disputa cu lavaliera suprematia sexapealului din decolteu. Granita de matase fucsia dintre raspunsul la intrebarea Ce se intåmpla doctore? si intrebarile de pe holurile Protv-ului.

Varianta pe care am primit-o dupa editarea lui Cristi a eliminat teama mea ca e un text sexy, potrivit pentru o revista pentru barbati.

Pana in clipa aceea, adåncitura camasii de matase se termina in punctul cel mai inalt din bolta pe care o formau sånii, un fel de zenit voluptos provocator, dar care nu lasa sa se vada santul dintre ei. Acolo tinuse lavaliera si toata bolta aceea, sustinuta de o talie de viespe, fusese exploatata in cadru. Pe ecran, o decupasera la o palma sub såni, in timp ce incadrarea invitatului din studio era la o palma sub nodul de la cravata. Ce nu se vedea la tv era nasturele bombat care aparase decolteul, un nasture granita intre gazda cu sex-appeal a brandului Ce se intåmpla, doctore? si femeia care e gata oricånd sa dea consultatii medicale pe holurile televiziunii.

Cind Cristi a pus sustinuta in loc de evidentiata si a comentat “Am încercat o trimitere la Atlas şi globul”, am stiu ca am sa fiu foarte confortabila cu orice directie ar fi luat textul prin editare.

Dar editarea m-a salvat si dintr-o situatie foarte nashpa.

In primul draft nu a existat paragraful despre parcursul profesional al Oanei. De la discutia de pe holurile protv-ului intram direct in redactie, la sedinta, ca sa descriu cum Oana e specialistul pe care reporteritele il consulta.

Cristi a fct observatia elegant “aici ar trebui sa scriem Oana chiar e medic si bla bla…”, iar mie mi s-a fct rusine. Aveam din reporting multe info despre Oana ca medic, dar distrindu-ma cu decolteul si cu poneiul ciufulit, am uitat esenta.

Partea de editare pe care eu o iubesc cel mai mult se refera la o propozitie care a fost eliminata din primul draft: “Desi e mai inalta decit atunci cind o vezi la tv”, din descrierea trupului ei de mama de 38 de ani. Comentariul lui Cristi era: “Până la urmă te extirpăm aproape complet din text. Nu cred că adaugă ceva asta.”

Prima reactie la comentariul lui Cristi a fost: “Dau o info pe care lumea nu o stie, de ce vrea o scoatem?”

A fost nevoie de citeva minute bune sa ma prind ca, prin comparatia asta subtila, cititorul putea sa vada ca eu sunt cea care face constatarea. Efortul pe care l-am fct ca sa inteleg singura justetea acestei observatii a fost asa de mare, incit sunt sigura ca am sa-mi amintesc remarca in texte cu situatii similare. (asta are impo pt mine, dar daca e lung textul si crezi ca cititoarea nu pricepe, poti sa o dai afara. O sa oftez si gata)

***

Inca nu stiu daca, inainte de a citi textul din revista, o vedeati in Oana Cuzino o femeie perfecta, un om bun in esenta firii. Eu asa am simtit-o si cred in fiecare cuvint pe care l-am scris. Si mi-a plct f mult sa caut solutii si cuvinte potrivite pt un text, nu pt lucruri administrative.