Am deschis textul despre familia Doroftei, coperta acestei luni, cu o referinţă la un instantaneu pe care l-am suprins în timpul şedinţei foto:

Am în telefon un instantaneu delicios cu familia Doroftei. L-am făcut cu câteva minute înainte să începem să tragem bătaia cu perne, după ce toţi cinci s-au urcat în patul monumental al apartamentului de hotel în care s-a făcut şedinţa foto. E un instantaneu delicios pentru că nu pozau. E un instaneu delicios pentru că nu se întâmplă nimic în imagine şi pentru că acest nimic spune totul despre ei. E un instantaneu dorofteian, şi prin asta vreau să spun că e banal, liniştitor şi iritant de drăgăstos.

Mai jos, fotografia “vinovată” pentru aceste rânduri: