Smaranda Şchiopu povesteşte despre cum a fost la şedinţa foto pentru Designer JR., povestea micului creator care visează ca într-o zi să creeze haute couture.

Ședința foto s-a ținut în parcul Carol din Bucureşti, iar pregătirile și o parte din fotogafii s-au întâmplat la Claudiu acasă. Mama lui, Alice, a suportat aproximativ două ore și ceva forfota a 11 oameni în casa ei.

La 10 și 20 urcam scările spre apartamentul lui. Claudiu mă sunase deja de 3 ori să mă întrebe unde suntem, când ajungem, că la el totul e pregătit. Așa era, cele cinci fete erau deja la el în dormitor, își aratău poze, muzici pe telefon și de-abia așteptau să fie fardate și pozate ca pentru revistă. Emoții careva? Da de unde. Nici măcar Andrada sau Maria care nu participaseră la The Little Project, proiectul anterior al lui Claudiu.

Claudiu s-a repezit să-mi arate accesoriile la care lucrase jumătate de noapte pentru rochii: bentițe negre cu un moț de pene negre de struț pe care le primise chiar cu o zi în urmă.

În timp ce Bety își desfășura ustensilele de machiat, Claudiu i-a pus pe masă exact ce vroia de la ea. A deschis un carnețel cu spirală la cele două pagini unde era scris planul pentru „Ședința foto TABU” din ziua aia. Pe pagina din stânga descrisese machiajul în cuvinte, pe pagina din stânga desenase modelul: un ochi ale cărui colțuri exterioare se prelungeau cu două linii, care la modul ideal să fie pene, iar dacă nu, merge și cu tuș. I-a aratăt și câteva fotografii din care s-a inspirat: o colecție Chanel. Pentru că întreg machiajul ăsta - pentru 5 fete - ar fi mâncat mai mult timp decât era prevăzut, am încercat să cădem la pace cu el să se mai reducă din complexitatea acestuia.

A încercat și Alice să-i spună că dacă pierde timpul cu briz-brizurile, vine ploaia și adio ședința foto din Parcul Carol. Designer Jr. avea răspunsul pregătit:

- Mamă, eu nu fac compromisuri.

Când Andrada țipa din dormitorul lui că are nevoie de bolduri, Maria țipa din dormitorul lui Alice că nu înțelege cum se îmbracă rochia cu mult tul roz și, ca la telefonul fără fir, se auzea întruna „unde e Claudiu, Claaa-uu-diuuu”. El trecea grăbit din cameră în cameră să arunce un ochi de expert peste tot. „Mai pune aici încă două bolduri, trage de asta mai în spate, așa.” N-a observat singur că lui Teo aproape îi ieșeau sânii din corset, dar cu mâna lui a aranjat bentițele cu pene pe capetele fetelor. Pentru că „detaliile contează.”

Pe la 1 am coborât în fața blocului, veniseră mașinile să-i ducă în parc. Adevărul e că trebuia să fiu și eu într-una din mașinile alea, într-una din rochiile alea, cu ochii pictați și cu ștrasuri pe pomeți, dar al doilea job nu mi-a permis în ziua aia să fac pe foto-modelul. Cum ar zice el: „c’est la vie.”

Pe la 7 seara Claudiu m-a sunat să-mi spună că ședința foto s-a terminat și că a ieșit cu fetele la masă să sărbătorească. I se rostogoleau cuvintele din gură ca niște bolovani într-o prăpastie strâmtă (așa vorbește când e entuziasmat) dar am înțeles ce mă interesa: „A fost foooarte, foarte bine.”