Maria despre Ana Maria

5 August 2009 | Jurnal de poveste | Postat de makingof

Maria David, cea mai tânără bloggeriţă din România, e o scriitoare prolifică. Tocmai de aceea am rugat-o să scrie o scurtă poveste despre cum a cunoscut-o pe Ana Maria Ciobanu, autoarea textului despre Maria, apărut în numărul de iulie-august.

Într-o zi, nu cu mult timp după ce făcusem interviurile pentru Realitatea și Monitorul de Sibiu, mama mea a venit la mine și mi-a spus:

- Mi-a trimis pe mail o doamnă care ar fi interesată să scrie o poveste despre tine…

Atunci nu-i știam vârsta. N-am mai stat pe gânduri.

- Normal că vreau! Dar cum?

Mama mi-a arătat un articol despre un băiat de 16 ani, cum urma să fie și al meu.

- O să vorbim să vă întâlniți și vom stabili un program.

Și așa, prin mesaje pe mail și prin telefoane, am ajuns să stabilim prima întâlnire la mine acasă. Înainte de a vorbi la telefon cu ea, Zăpăcita mi-a dat adresa blogului ei, pe care scrie multe povești pentru copii. De atunci mă uit pe blogul ei aproape în fiecare zi. În ziua cu pricina, eram nerăbdătoare ca Zăpăcita să sune la interfon. Venea cu tramvaiul 34, iar eu mă uitam după unul. Când în sfârșit sună interfonul, am recunoscut vocea cea subțire pe care o auzeam și la telefon. Am zis în sinea mea:

- Nu-i un hoț!

Când și-a făcut apariția pe ușă, mi-a spus:

- Salut! Unde vrei să stam?

Am condus-o în camera mea, cea pe jumătate văruită în roșu și jumătate în verde. I-a plăcut. M-a întrebat:

- Unde mă așez, pe jos?

Mi s-a părut amuzantă din prima.

- Cum să te așezi pe jos? De ce nu pe scaun?

Ea râdea și zâmbea tot timpul. I-am arătat jucăriile mele, care făceau tot felul de lucruri. Ea a zis:

- Și eu am foarte multe de pluș acasă.

- Vorbești serios?

- Da.

Apoi i-am arătat caietele și cărțile mele din clasa I și apoi din a II-a.

- Foarte frumos că le păstrezi pe cele din clasa I!

- Da, pe ele am învățat să scriu și să citesc.

Apoi am mai povestit de una de alta și înainte să plece am stabilit că ne vom întâlni o dată pe săptămână, în parc, acasă la mine, sau la Palatul Copiilor, unde merg eu. Și așa a și fost, până a terminat articolul, care a ieșit foarte frumos.

După terminarea articolului, i-am spus și Zăpăcitei că eu credeam că nu o să mă mai sune și că nu ne vom mai întâlni, dar ea m-a asigurat că nu se va întâmpla așa. În cele din urmă am rămas prieteni și vorbim la telefon des.

3 Comentarii la “Maria despre Ana Maria”

  1. Poveştile zăpăcitei » Blog Archive » Cadouri si multumiri:

    [...] La mulţi ani şi unei bloggeriţe de mare succes- Maria David. Puteţi citi ce a scris Maria despre întâlnirea cu mine pe blogul Tabu. [...]

  2. dud:

    foarte talentat copil:)

  3. Cum se scrie, de fapt, o poveste « Din jurnalul unei gospodine ratate:

    [...] Maria-Melina a aparut in ziare si in reviste. [...]

Publicitate

Adauga comentariu