Numele meu este Marinela şi mai jos sunt câteva păreri despre TABU, în contextul Zilelor Uşilor Deschise.

Încă de la intrare m-a impresionat  locul în care se află redacţia TABU. Mi s-a părut că e o redacţie umană, nu că în celelalte redacţii nu ar lucra oameni, dar la TABU este ca acasă. Zic acest lucru pentru că redacţia se află într-o casă cu etaj (nu într-o clădire cu birouri, cum îmi imaginam), cu scară interioară din lemn, canapele, cărţi, oje,  plante, până şi bucătărie la subsol.

Am văzut cum Diana Cuciuc (Art Director TABU) resuscitează estetic oamenii în PhotoShop, ceea ce m-a convins că este nevoie de astfel de modificări pentru frumuseţea revistei în ansamblu, nu doar ca persoanele respective să arate bine în publicaţie.

Aici am dat  peste o doză zdravănă de perfecţiune. Cineva din redacţie (doamna Laura Cirnici) considera că nişte suviţe de păr ale personajului de pe coperta revistei nu dau bine pe copertă şi ar trebui eliminate. Eu consider  că asemenea detalii nu sunt observate de către cititor şi nu îl împiedică pe acesta să răsfoiască revista. Pe mine nu m-au deranjat acele şuviţe, nu mi-au atras atenţia într-un mod neplăcut.  Iar modificarea lor este doar o muncă în plus, prin care se consumă energie şi timp.

Mi-a plăcut foarte mult, pentru că m-am simţit ca acasă.

O zi bună,

Marinela Oprea